M-am gandit mult cum si cu cine sa incep seria mini-interviurilor/prezentarilor acelor furnizori de servicii pe care eu ii indragesc si care mi-au intrat la suflet.
Asa cum am declarat de mai multe ori, pentru mine omul din spatele meseriei este
cheia succesului.Relatia care se stabileste inca de la prima intalnire intre viitorii miri si un anumit furnizor de servicii pe care doresc sa il contracteze pentru marele eveniment, este
decisiva.
Azi m-am gandit sa va fac cunostinta cu o persoana care m-a cucerit din prima clipa in care am cunoscut-o.
Este vorba de
Olga Vuscan, fotograf de meserie.
Ea este Olga ...
Ne-am vazut pentru prima data la o nunta.
De la primele vorbe pe care le-am schimbat cu ea mi-am dat seama ca este un fotograf pasionat, o mamica grijulie si o sotie iubitoare.
Am schimbat numere de telefon, adrese de e-mail si facebook-uri si ne-am promis ca vom pastra legatura.Asa a si fost.
Povestindu-i Olgai despre pasiunea mea pentru nunti si organizarea acestora i-a venit o idee.M-a rugat sa ii scriu un mic
articol despre munca mea ... lucru care m-a bucurat nespus, deoarece sunt foarte incantata ori de cate ori sunt rugata sa vorbesc despre aceasta minunata lume a nuntilor, a confetti-ului, a panglicilor colorate, a voalurilor, decoratiunilor colorate, a candy buffet-urilor, a baloanelor colorate ... a printilor si printeselor din zilele noastre.
...dar sa trecem la treaba!
TWP:Cine este Olga Vuscan?
Mi-e greu sa ma descriu... Ce fac, ce imi place, ce nu imi
place, ce ma face sa visez, ce imi da aripi?
Sunt femeie, sotie, mama, prietena si fotograf (toate
deodata:) ). Iubesc tot ce e frumos si straluceste Iubesc oamenii (poate de aceea toata educatia
mea formala se invarte in domeniul social) si il iubesc pe Dumnezeu, cu care am
trait experiente incredibile.
Iubesc mancarea, in special dulciurile, si imi place sa
citesc bloguri de retete culinare si sa experimentez in bucatarie, desi pana
acum 3 ani am jurat ca nu voi gati niciodata. Iubesc soarele si cartile, iubesc
muntele mai mult decat marea si cerul instelat asa cum doar la munte il poti
vedea.
Iubesc nuntile pentru emotiile si frumusetea lor, pentru
unicitatea fiecarei povesti de dragoste si a triumfului ei si rochiile de
mireasa. A, si faptul ca sunt alaturi de mire si de mireasa din prima clipa
pana la gustul dulce al tortului.
Nu am educatie formala in fotografie - tot ce am invatat a
fost din experienta, din citit si privit cum lucreaza altii (mi-au luat 3 ani
buni sa simt ca stapanesc Photoshop-ul). Mai sunt multe de invatat si ma bucur
ca ceilalti fotografi care fac o munca extraordinara sunt atat de deschisi si
pot sa le pun intrebari la care nu am inca raspuns. Poate ca ar fi mai multe de
spus, dar, cum vorba multa - saracia omului, va invit in lumea mea sa ma
cunoasteti mai bine.
TWP:De cand fotografiezi Olga?
Fotografiez din liceu (primul aparat cumparat a fost din alocatiile stranse cu grijaJ). Dar am inceput sa invat despre fotografie cu adevarat in 2004, cand am reusit sa imi iau primul aparat digital. In martie 2007 mi-am luat inima in dinti si am fotografiat prima nunta singura (pana atunci am exersat pe langa fotografii oficiali la nuntile prietenilor si asa am cunoscut-o in 2006 pe Diana Tarcea de la Imagia, care m-a cucerit cu felul ei cald de a fi si cu faptul ca mi-a raspuns la intrebarile mele curioase despre fotografie – pana atunci am intalnit doar fotografi care tineau strans de ‘secretele meseriei’). Pot spune ca am hotarat sa fac fotografie de nunta de calitate dupa ce am cunoscut-o pe Diana si am vazut ce lucruri frumoase ies din mana celor de la Imagia (si tot atunci am decis ca, daca voi ajunge vreodata sa fotografiez la modul serios, sa fiu asa de deschisa si de calda ca si Diana cand ma abordeaza cineva legat de fotografie).
De unde aceasta pasiune pentru fotografia de nunta?
Sunt fata, cred ca am spus destulJ Glumesc – intotdeauna am vrut sa lucrez cu oamenii (m-am pregatit sa fiu invatatoare in liceu si meseria de baza e asistent social, deci am ceva experienta in domeniul asta). Si, cum sunt atrasa de tot ce e frumos si de oameni, ce ocazie mai buna de a le avea pe amandoua decat o zi a nuntii, cand oamenii sunt fericiti si investesc atat de mult in a arata cel mai bine? Cred ca de cand am pus mana pe un aparat foto mi-am dorit sa fotografiez nunti.
TWP:Lucrezi singura, te deplasezi in diferite orase ale tarii la cererea mirilor, fapt pe care eu un il admir.Nu e usor sa calatoresti singura, sa socializezi la nunta propriu-zisa cu oameni pe care abia i-ai cunoscut.Nu este acest lucru dificil?
Lucrez singura pentru ca pana acum nu am gasit ‘ajutorul potrivit’. Eu sunt o persoana careia ii place foarte mult munca de echipa – poate de asta si incerc de la inceput sa ma apropiu de restul furnizorilor cu care lucrez la o nunta, in special de videograf, cu care lucrez cot la cot intreaga zi. Cat despre usurinta cu care reusesc sa socializez, nu a fost intotdeauna asa. Eu sunt o introvertita educata
J La primele mele ‘iesiri in lume’ am avut momente de emotivitate puternica (vecine cu atacul de panica) si nu vorbeam decat intrebata, dar asta m-a invatat ca trebuie sa schimb ceva la mine daca vreau sa imi fie mai usor. Uneori e foarte usor sa lucrez cu ceilalti furnizori, alteori e putin mai greu, pentru ca nu te potrivesti cu toata lumea, dar intotdeauna pun binele mirilor pe primul plan si ma straduiesc sa le fac ziua cat mai placuta (in definitiv, daca am miri relaxati si fericiti, am fotografii reusite, deci e in interesul meu ;) ).
TWP:Cum te imparti intre munca si familie? - avand in vedere ca esti si mamica unui baietel absolut superb.
Multumesc, AndreeaJ Piticul imi ocupa ziua, iar fotografia imi ocupa serile si, uneori, noptile. De cand a venit Matei, am invatat sa imi administrez (un pic) mai bine timpul, ca sa nu ma copleseasca toate indatoririle. In unele zile are prioritate rolul de mama, in altele cea de fotograf. Calculatorul e deschis rareori pe timpul zilei. Pana acum, s-au echilibrat destul de bine toate rolurile din viata mea.
TWP:Am vazut ca esti foarte implicata in diferite proiecte legate de fotografie.Ai putea sa ne dai cateva detalii despre acestea?
Da, sunt genul care vrea sa faca (prea) multe. Sunt activa pe un grup de mamici de pe Facebook, care a ajuns la frumosul numar de 3000 de membri in mai putin de 1 an jumate, si, imprietenindu-ma cu o parte dintre ele si tot discutand tangential despre fotografie, s-a nascut ideea de a sustine cateva cursuri gratuite de fotografie pentru mamici. E un curs scurt, de vreo 2 ore, cu elemente de baza in fotografie. Si e gratuit pentru ca cred ca tine de mine ca fotograf sa educ parintii – asa, cand aleg un fotograf pentru piticii lor, o fac in cunostinta de cauza (nu vor mai alege fotograful bazat pe pret sau pe renume, ci pe experienta in fotografiat copiii, care, trebuie sa recunosc, e altceva decat fotografia de portret sau de nunta, unde lucrezi cu adulti – cat de cat – ascultatori).
TWP:Pana acum, a avut loc o singura ‘editie’, din care deja am invatat multe (m-am si apucat de refacut prezentarea in ppt pentru cursul urmator :D )
Tot in ideea educarii oamenilor, am inceput o serie de articole pe blog in care vreau sa prezint activitatea si rolul diversilor furnizori de servicii care m-au impresionat si care fac o treaba excelenta. Nu e pentru publicitate neaparat, ci pentru a-i ajuta pe oameni sa ia decizii informate.
Proiecte sunt mai multe, dar nu voi dezvalui detalii pana nu se contureaza mai mult din ele. Dar daca mai aruncati din cand in cand un ochi pe site si pe pagina de Facebook, o sa vedeti cum prind viata toate ideile.
TWP:Unde te putem gasi?mail.tel,site…
Multumesc, Andreea, pentru interviu si pentru tot ceea ce faci!
TWP:Cu mult mult drag, Olga si iti multumesc si eu pentru ca ai acceptat acest interviu.
Pentru voi, cititorii mei dragi, am ales cateva fotografii din colectia Olgai, care mie mi-au atras atentia. Sper sa va placa si voua ... iar pentru mai multe intrati pe site:
www.olgavuscan.ro
